Camil Petrescu, nascut la 22 aprilie 1894 in Bucuresti, a fost unul dintre cei mai importanti prozatori si dramaturgi romani ai perioadei interbelice, teoretician al autenticitatii in literatura si promotor al romanului de analiza psihologica si al romanului de idei. Desi locul nasterii oficial este Bucurestiul, originea sa exacta ramane incerta. A urmat Liceul Matei Basarab si Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti. A participat la Primul Razboi Mondial ca ofiter, experienta traumatizanta care i-a marcat profund opera si viziunea asupra lumii. Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, publicat in 1930, este considerat capodopera sa si unul dintre cele mai importante romane romanesti. Structurat in doua parti simetrice, romanul exploreaza cu o luciditate necrutatoare drama geloziei si experienta razboiului, introduce monologul interior si analiza psihologica de profunzime in proza romaneasca. Al doilea roman, Patul lui Procust, aparut in 1933, continua experimentul narativ prin tehnica oglinzilor paralele si a perspectivelor multiple. Ca dramaturg, a scris piese de idei remarcabile precum Jocul ielelor, Act venetian, Suflete tari si Danton, care aduc pe scena romaneasca dezbaterea intelectuala si conflictul de idei. A fost ales membru al Academiei Romane si presedinte al Uniunii Scriitorilor. A publicat studii de estetica si critica literara, inclusiv Teze si antiteze, in care isi expune teoria autenticitatii. Dupa instaurarea regimului comunist a acceptat functii oficiale si a colaborat cu autoritatile. A murit la 14 mai 1957 in Bucuresti, la varsta de 63 de ani.