Ioan Slavici, nascut la 18 ianuarie 1848 in Siria, judetul Arad, a fost un prozator, dramaturg si jurnalist roman, unul dintre clasicii literaturii romane. Fiul unui mic comerciant, a urmat gimnaziul la Arad si liceul la Timisoara, apoi Facultatea de Drept si Litere la Universitatea din Viena, unde l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, cu care a legat o prietenie stransa si definitorie. La Viena au fost colegi si prieteni in cadrul societatii studentesti Romania juna si au participat impreuna la organizarea serbarii de la Putna. Dupa studii s-a stabilit la Bucuresti, devenind colaborator permanent la Convorbiri literare si membru activ al Junimii. A debutat cu nuvela Fata de birau in 1871. A scris nuvele si povestiri care au fundamentat realismul in proza romaneasca: Moara cu noroc, capodopera sa, publicata in 1881, este considerata cea mai buna nuvela romaneasca, o drama a patimasei si a destinului in lumea satului transilvanean. Au urmat romanele Mara, aparut in 1906, ampla fresca a vietii romanilor din Transilvania, si Cel din urma Armas. A fost redactor la mai multe publicatii, inclusiv la Tribuna din Sibiu si la Evenimentul din Iasi. In timpul Primului Razboi Mondial a publicat articole considerate favorabile ocupantilor germani, fiind condamnat si inchis la Vacaresti alaturi de Tudor Arghezi. Dupa eliberare a continuat sa scrie, publicand volumele de amintiri Lumea prin care am trecut. A murit la 17 august 1925 la Crucea de Arges, in saracie si uitare, dupa o viata dedicata literaturii si jurnalisticii romanesti. Opera sa, alaturi de cea a lui Eminescu si Creanga, formeaza triada clasica a literaturii romane din a doua jumatate a secolului XIX.