Lucian Blaga, nascut la 9 mai 1895 in Lancram, langa Sebes, a fost un poet, dramaturg, filozof, eseist, traducator, diplomat si academician roman, una dintre cele mai complexe personalitati ale culturii romanesti. A fost al noualea copil al preotului ortodox Isidor Blaga si al Anei Moga. Copilaria i-a stat sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului, viitorul poet neputand sa vorbeasca pana la varsta de patru ani, fapt pe care l-a evocat in celebrul vers Lucian Blaga e mut ca o lebada. Primele clase le-a urmat la scoala primara germana din Sebes, apoi la Scolile Centrale Romane din Brasov, unde unchiul sau, Iosif Blaga, doctor in filozofie, era profesor. A debutat in 1910 in ziarul Tribuna din Arad cu poezia Pe tarm. A urmat Facultatea de Teologie din Sibiu si Oradea, marturisind mai tarziu ca s-a inscris pentru a fi scutit de inrolare in armata austriaca. Intre 1916 si 1920 a studiat filozofia si biologia la Universitatea din Viena, obtinand titlul de doctor in filozofie cu teza Kultur und Erkenntnis. La Viena a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, fiica omului politic Coriolan Brediceanu, cea care i-a devenit sotie. In 1919 a publicat placheta Poemele luminii si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu, marcand un debut spectaculos. Prima drama, Zamolxe, i-a aparut in 1921, Academia Romana decernandu-i Premiul Adamachi pentru debut. In 1926 a intrat in diplomatie, ocupand succesiv posturi la Varsovia, Praga, Lisabona, Berna si Viena, devenind ministru plenipotentiar in Portugalia intre 1938 si 1939. A fost ales membru al Academiei Romane in 1937, cu discursul Elogiul satului romanesc. In 1939 a devenit profesor de filozofia culturii la Universitatea din Cluj. Opera sa filozofica, grupata in trei trilogii monumentale - Trilogia cunoasterii, Trilogia culturii si Trilogia valorilor - propune un sistem filozofic original, imbinand panteismul cu ortodoxia si folosind elemente ale expresionismului. A avut un rol major in formarea tinerilor din Cercul literar de la Sibiu. In 1948 a fost indepartat de la catedra pe motive politice, lucrand apoi ca bibliograf si bibliotecar la filiala clujeana a Academiei. Nu i-au mai fost publicate volumele, dedicandu-se traducerilor, intre care monumentala transpunere a Faust-ului lui Goethe. A decedat la 6 mai 1961 in Cluj si a fost inmormantat in ziua sa de nastere, 9 mai, in cimitirul din Lancram.