Marin Preda, nascut la 5 august 1922 in Silisteea-Gumesti, judetul Teleorman, a fost cel mai important prozator roman al celei de-a doua jumatati a secolului XX, creator al unor romane care au marcat profund constiinta literara si sociala romaneasca. Fiul lui Tudor Preda, un taran inflacarit si rebel, si al Joitei, a crescut in lumea satului din Campia Dunarii, experienta care va constitui substanta romanelor sale. A urmat scoala primara in sat si gimnaziul la Rosiorii de Vede si Bucuresti, fara sa obtina bacalaureatul. S-a format ca autodidact, citind vorace din literatura romana si universala. A debutat in 1942 in revista Revista Cercului Literar cu proza Calul. In 1948 a publicat romanul Morometii, considerat capodopera sa si cel mai important roman al literaturii romane postbelice. Romanul recreeaza lumea satului romanesc din preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu personajul Ilie Moromete, taran-filozof de o complexitate psihologica remarcabila, devenind un arhetip al literaturii romane. Volumul al doilea al Morometilor a aparut in 1967, extinzand saga familiei in epoca colectivizarii. A mai publicat Intalnirea din pamanturi in 1948, Desfasurarea in 1962 si Risipitorii in 1962. In 1980 a publicat romanul Cel mai iubit dintre pamanteni, vast roman al intelectualului in epoca totalitara, bazat partial pe experienta generatiei sale sub regimul comunist. A fost director al Editurii Cartea Romaneasca si membru al conducerii Uniunii Scriitorilor. A murit la 16 mai 1980 in Bucuresti, la varsta de 58 de ani, in circumstante care au generat speculatii - oficial sinucidere, dar multi contemporani au suspectat o moarte provocata de Securitate, pe fondul publicarii romanului Cel mai iubit dintre pamanteni, considerat subversiv de autoritati.