Marin Sorescu, nascut la 29 februarie 1936 in Bulzesti, judetul Dolj, a fost un poet, dramaturg, prozator si eseist roman, unul dintre cei mai originali si mai populari scriitori romani ai celei de-a doua jumatati a secolului XX. Fiul lui Stefan Sorescu si al Nicoletei, a crescut in lumea satului oltenesc, cu umorul, vitalitatea si intelepciunea lui populara. A urmat liceul la Craiova si Facultatea de Filologie a Universitatii din Iasi, pe care a absolvit-o in 1960. A debutat editorial in 1964 cu volumul Singur printre poeti, o carte de parodii literare de un umor si o inteligenta remarcabile, care l-a impus imediat in lumea literara. Au urmat volumele de poezie Poeme in 1965, Moartea ceasului in 1966, Tineretea lui Don Quijote in 1968, Suflete, bun la toate in 1972, La lilieci in 1973 si alte volume care au construit un univers poetic original, marcat de umor, ironie, paradox si o profunda intelepciune existentiala. Ca dramaturg, a scris o trilogie inspirata din istoria romanilor - Iona in 1968, Paracliserul in 1970 si Matca in 1973 - piese care au fost jucate pe scene din intreaga lume, de la Londra la New York si de la Paris la Tokyo. Iona, in special, a devenit una dintre cele mai jucate piese romanesti in strainatate, o meditatie poetica asupra conditiei umane. A fost redactor la diverse reviste literare, inclusiv la Luceafarul si Ramuri, si director al revistei Ramuri din Craiova. A fost ales membru al Academiei Romane. In 1993 a fost numit ministru al Culturii. In ultimii ani de viata a luptat cu o boala crunta - cancerul hepatic - pe care a transfigurat-o in ultimele sale poezii de o forta si o frumusete tulburatoare. A murit la 8 decembrie 1996 in Bucuresti, la varsta de 60 de ani.