Mihail Sadoveanu, nascut la 5 noiembrie 1880 in Pascani, judetul Iasi, a fost unul dintre cei mai prolifici si mai importanti prozatori romani ai secolului XX, considerat rapsodul literaturii romane moderne. Fiul avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursachi, a crescut in lumea Moldovei, regiune care va deveni spatiul predilect al intregii sale opere. A urmat liceul la Iasi si Facultatea de Drept, pe care nu a absolvit-o. A debutat spectaculos in 1904, publicand simultan sase volume de proza, fapt fara precedent in literatura romana. Opera sa vasta cuprinde peste o suta de volume de romane, nuvele, povestiri, memorii si eseuri. Romanele sale cele mai importante sunt Baltagul din 1930, considerat capodopera sa, o drama a cautarii adevarului in lumea pastorilor moldoveni, Fratii Jderi, trilogie istorica publicata intre 1935 si 1942, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda din 1929, Creanga de aur din 1933 si Nada Florilor din 1935. A fost ales membru al Academiei Romane in 1921 si presedinte al Societatii Scriitorilor Romani. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a colaborat cu regimul comunist, devenind presedinte al Marii Adunari Nationale si acceptand onoruri oficiale, compromis care i-a asigurat publicarea operei dar i-a afectat imaginea postuma. A primit Premiul de Stat si alte distinctii oficiale. In ciuda acestor compromisuri, valoarea operei sale ramane incontestabila, proza sa fiind apreciata pentru lirismul descriptiilor, pentru evocarea magistrala a naturii moldovenesti si pentru constructia narativa de o amploare epica. A murit la 19 octombrie 1961 in Bucuresti, la varsta de 80 de ani, fiind inmormantat la Cimitirul Bellu.