Iubita (mititica)
din Floare albastră de Mihai Eminescu
Trasaturile personajului evaluate pe o scala de la 1 la 10, bazate pe analiza literara a operei.
nivel ridicat
nivel ridicat
nivel exceptional
nivel ridicat
nivel ridicat
nivel moderat
Scala 1-10 bazata pe analiza literara a personajului.
1-2 = minim | 3-4 = scazut | 5-6 = moderat | 7-8 = ridicat | 9-10 = exceptional
Naratorul o numeste mititica, termen afectuos care ii defineste dimensiunea fizica si drageliania. Ea insasi se exprima prin invitatii directe, concrete, la plimbare si la viata. Discursul ei este practic, plin de imagini senzoriale: hai in paduure, hai pe camp. Se opune explicit abstraciei poetului, cerandu-i sa fie prezent. Vocea ei e calda, jucausa dar si necajita.
Invitatia sa la plimbare dezvaluie o filozofie a prezentului. Impatienta fata de divagarile poetului arata o inteligenta diferita, nu inferioara. Aleg...
Invitatia sa la plimbare dezvaluie o filozofie a prezentului. Impatienta fata de divagarile poetului arata o inteligenta diferita, nu inferioara. Alegerea florilor albastre ca simbol nu e intamplatoare: ofera frumusete concreta in locul frumusetii abstracte. Energia ei fizica, in contrast cu imobilitatea ganditorului, demonstreaza ca viata e miscare, nu contemplatie. Diminutivele pe care le foloseste arata capacitate de afectiune directa.
PORTRET FIZIC
Tanara mica si delicata, plina de viata si de culoare. Chip rotund, cald, cu ochi mari albastri care stralucesc de bucurie si nerabbdare. Par blond, scurt si rebel, incadrand un chip cu pistrui pe nas. Buzele pline, mereu gata de zambet sau de sarutare. Poarta o rochie de vara simpla, cu flori albastre pe fond alb, picioare goale pe iarba. Mainile mici, bronzate, mereu in miscare, culeagand flori sau gesticuland cu impacienta vesela. Trupul suplu, miscat de o energie neobosita. Emana o vitalitate senzuala, o bucurie a prezentului care contrazice orice abstraactie.
PORTRET PSIHOLOGIC
Iubita este viata insasi, prezentul, concretul, bucuria simpla pe care poezia o pierde mereu din vedere. Nu e superficiala, ci ancorata in real cu o intelepciune instinctiva. Stie ca fericirea e in clipa, nu in ganduri despre clipa. Invitatia ei la plimbare e o filozofie alternativa: traieste, nu gandi! Iritarea ei fata de distragerea poetului nu e prostie, ci luciditate diferita. Reprezinta tentarea benefica a realitatii, chemarea pamantului catre cel pierdut in ceruri. Este mititica prin dimensiune, dar imenesa prin prezenta.
Iubita nu evolueaza semnificativ. Este constanta in vitalitatea si prezenta sa, ceea ce ii confera forta dramatica: ea nu trebuie sa se schimbe, ci po...
Iubita nu evolueaza semnificativ. Este constanta in vitalitatea si prezenta sa, ceea ce ii confera forta dramatica: ea nu trebuie sa se schimbe, ci poetul trebuie sa coboare la ea. Singura schimbare subtila este trecerea de la invitatie vesela la mustrare blanda, pe masura ce constata ca poetul nu raspunde. Constanta ei e argumentul cel mai puternic in favoarea vietii simple.
Iubita încearcă să-l convingă pe poet că fericirea se află în iubirea concretă, în natură, în simplitatea sentimentului. Proiectează un scenariu eroti...
Seducția prin iubire simplă
Iubita încearcă să-l convingă pe poet că fericirea se află în iubirea concretă, în natură, în simplitatea sentimentului. Proiectează un scenariu erotic idilic ca alternativă la meditația cosmică.
REZULTAT
Eșec: deși spune adevărul și construiește o viziune fascinantă, poetul nu acționează. Iubita dispare (înc-o gură și dispare), iar visul ei rămâne neîmplinit.
“Nu căta în depărtare / Fericirea ta, iubite!”
“Hai în codrul cu verdeață”
“Mi-oi desface de-aur părul, / Să-ți astup cu dânsul gura”
“Ș-apoi cine treabă are!”
RELATII CU ALTE PERSONAJE (1)
Eul liric si iubita au viziuni diferite: el vrea cosmicul, ea vrea natura.
BIOGRAFIE
Iubita din Floare albastra de Eminescu este o tanara plina de viata care il cheama pe poetul visator sa coboare din turnul abstractiilor. Ii propune o plimbare simpla prin natura, o iubire terestra facuta din clipe concrete: padure, camp, flori albastre, mangaieri. Poetul raspunde cu ganduri cosmice, si ea il mustra cu o iritare vesela. Reprezinta alternativa la existenta speculativa: o viata traita, nu gandita. In economia poemului, ea este vocea pamantului care cheama inapoi spiritul ratacit in ceruri. Este floarea albastra insasi: frumusete concreta, accesibila, efemera si pretioasa.