Fata de împărat / Cătălina
din Luceafărul de Mihai Eminescu
MOMENTELE OPEREI
VIDEO MOMENT 01
Chemarea catre stea
Bacalaurescu
Chemarea catre stea
Fata de imparat sta la fereastra castelului si priveste cerul, atrasa irezistibil de un luceafar care straluceste mai tare decat ceilalti. Il cheama sa coboare, fara sa stie ce pune in miscare.
Trasaturile personajului evaluate pe o scala de la 1 la 10, bazate pe analiza literara a operei.
nivel moderat
nivel moderat
nivel exceptional
nivel moderat
nivel ridicat
nivel moderat
Scala 1-10 bazata pe analiza literara a personajului.
1-2 = minim | 3-4 = scazut | 5-6 = moderat | 7-8 = ridicat | 9-10 = exceptional
Naratorul o introduce ca pe cea mai frumoasa dintre printese, un model de frumusete terestra. Luceafarul o percepe ca pe idealul sau, singura fiinta pentru care merita sa renunte la nemurire. Catalin o vede ca pe o tanara pe masura lui, accesibila. Ea insasi se exprima prin dorinte simple: vrea iubire, nu absolut. Discursul sau reflecta oscilarea fireasca intre fascinatia misterului si nevoia de concret.
Alegerea ei finala o defineste complet: cand trebuie sa aleaga intre sublimul inaccesibil si frumosul accesibil, alege al doilea. Gestul de a se lasa ...
Alegerea ei finala o defineste complet: cand trebuie sa aleaga intre sublimul inaccesibil si frumosul accesibil, alege al doilea. Gestul de a se lasa cucertta de Catalin nu e tradare, ci sinceritate instinctuala. Privirea ei catre cer la inceputul poemului arata capacitatea de a visa, iar imbratisarea cu Catalin la final arata limitele visului. Reactia ei la aparitiile Luceafarului oscileaza intre fascinatie si teama, dezvaluind o sensibilitate care nu ajunge la intelegere.
PORTRET FIZIC
Tanara de o frumusete pamanteasca luminoasa, cu parul lung si negru ca noaptea, impletit cu fire de aur. Chipul ei oval, cu piele alba si fina, are ochi mari, albastri-verzi, care reflecta cerul si marea deopotriva. Buzele rosii naturale, pline, zambesc cu o candoare care ascunde superficialitate. Poarta rochii imperiale albe si aurii, brodate cu motive florale, o coroana delicata de perle. Silueta sa este fragila dar armonioasa, miscandu-se cu gratie naturala in lumina lunii de la fereastra castelului. E frumusetea clasica, accesibila, opusul stralucirilor transcendente.
PORTRET PSIHOLOGIC
Fata de imparat este un suflet sensibil dar limitat la orizontul teluric. Este capabila de vis si dorinta, dar nu de sacrificiu metafizic. Atractia ei catre Luceafar este reala dar superficiala: iubeste misterul fara sa-l inteleaga. Cand apare alternativa terestra in Catalin, alege instinctiv ceea ce ii este accesibil. Nu este rea sau tradora, ci pur si simplu umana. Reprezinta conditia obisnuita care nu poate raspunde chemarii absolutului. Naivitatea ei nu e lipsa de inteligenta, ci lipsa dimensiunii necesare intelegerii geniului.
Fata de imparat trece de la vis la realitate. Initial contemplativa si atrasa de mister, devine progresiv constienta ca are nevoie de iubire la indema...
Fata de imparat trece de la vis la realitate. Initial contemplativa si atrasa de mister, devine progresiv constienta ca are nevoie de iubire la indemana. Nu evolueaza in profunzime, ci in claritate: intelege ce vrea, nu cine este. Alegerea ei pentru Catalin nu e decadere, ci asumare a conditiei umane obisnuite. Ramane aceeasi, dar isi gaseste locul.
Cătălina oscilează între fascinația pentru Luceafăr (absolut) și atracția pentru Cătălin (concret). Trebuie să aleagă între aspirația cosmică și feric...
Alegerea între absolut și concret
Cătălina oscilează între fascinația pentru Luceafăr (absolut) și atracția pentru Cătălin (concret). Trebuie să aleagă între aspirația cosmică și fericirea pământeană.
REZULTAT
Alege iubirea pământeană cu Cătălin, renunțând la visul de luceferi.
“Cobori în jos, luceafăr blând”
“Ochiul tău mă-ngheață”
“O, ești frumos, cum numa-n vis / Un demon se arată”
“Norocu-mi luminează”
RELATII CU ALTE PERSONAJE (2)
Luceafarul o iubeste cu o iubire absoluta, cosmica, imposibila.
Fata il alege pe Catalin - iubirea pamanteasca.
BIOGRAFIE
Fata de imparat este printesa dintr-un castel de pe tarm, cea mai frumoasa dintre domnitele lumii. In noptile senine, priveste cerul de la fereastra si e atrasa de lumina unui luceafar deosebit. Acesta coboara la ea de doua ori, in doua infatisari diferite, dar stralucirea sa o inspaimanta si o depaseste. In cele din urma, Catalin, un paj pamantesc, o cucereste cu vorbe simple si gesturi firesti. Ea il alege pe el, necunoscand drama cosmica pe care a provocat-o. La finalul poemului, sta in bratele lui Catalin sub lumina rece a Luceafarului, fericita in limitele ei.