Ion Creanga, nascut la 1 martie 1837 in Humunesti, judetul Neamt, a fost unul dintre cei mai mari prozatori romani, maestru al povestirii si al basmului, creator al unui stil narativ unic prin oralitate si expresivitate. Fiul lui Stefan a Petrei si al Smarandei, a crescut intr-o familie de tarani instariti din lumea satului moldovenesc. Bunica sa, care apare in Amintiri din copilarie sub numele de bunica din Pipirig, a avut o influenta majora asupra formarii sale. A urmat scoala din Humunesti, apoi catehismul la Falticeani si scoala de la Trei Ierarhi din Iasi. A absolvit cursul preparandial de institutori la Iasi in 1858 si a fost hirotonit diacon in 1859. S-a casatorit in 1860 cu Ileana Grigoriu, casatorie nefericita care s-a incheiat cu despartirea. Are un fiu, Constantin. Cariera sa didactica a fost afectata de conflicte cu autoritatea eclesiastica, fiind caterisit in 1872 pentru ca ar fi frecventat sinagoga si ar fi jucat rolul lui Mitropolit pe scena. L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Iasi, care l-a introdus in societatea Junimea si l-a determinat sa scrie. Debutul literar a avut loc in 1875 cu povestirea Soacra cu trei nurori. Au urmat capodoperele care l-au consacrat: Amintiri din copilarie, publicata in Convorbiri literare intre 1881 si 1883, considerata cea mai frumoasa evocare a copilariei din literatura romana, Povestea lui Harap-Alb, cel mai elaborat basm cult romanesc, Poveste povesteilor Ivan Turbinca, Povestea porcului si altele. A scris si povestiri realiste precum Moara cu noroc, Mos Nichifor Cotscardul si Acul si barosul. Stilul sau narativ, bazat pe oralitate si pe resurectiea limbii populare, a creat un model literar fara echivalent in literatura romana. A trait in saracie, locuind in celebra bojdeuca din cartierul Ticau al Iasilor. A murit la 31 decembrie 1889 in Iasi, la doar cateva luni dupa prietenul sau Mihai Eminescu, rapus de epilepsie. Este inmormantat la Cimitirul Eternitatea din Iasi.