Tache Farfuridi
Trasaturile personajului evaluate pe o scala de la 1 la 10, bazate pe analiza literara a operei.
nivel scazut
nivel minim
nivel scazut
nivel scazut
nivel moderat
nivel scazut
Scala 1-10 bazata pe analiza literara a personajului.
1-2 = minim | 3-4 = scazut | 5-6 = moderat | 7-8 = ridicat | 9-10 = exceptional
Tache Farfuridi este membrul de partid al carui rol principal este sa tina discursuri. Caragiale il prezinta ca pe un orator compulsiv, incapabil sa ajunga la concluzie si incapabil sa observe ca nimeni nu il asculta. Este descris ca un om care se ia extraordinar de in serios, al carui discurs este un lung sir de clisee si contradictii pe care le livreaza cu convingere absoluta. In ierarhia de partid, ocupa o pozitie de frunte bazata exclusiv pe vechime si pe capacitatea de a vorbi mult fara sa spuna nimic.
Farfuridi se tradeaza prin discursurile sale, care sunt capodopere de inconsistenta logica. Celebra constructie "din punct de vedere al... privind luc...
Farfuridi se tradeaza prin discursurile sale, care sunt capodopere de inconsistenta logica. Celebra constructie "din punct de vedere al... privind lucrurile in fata... pe de o parte... pe de alta parte... dar sa nu anticipam" dezvaluie o gandire care se invarte in cerc fara sa produca nimic. Modul in care reactioneaza la intreruperile lui Branzovenescu, cu o iritare de profesor universitar, arata ca ia procesul oratoric in serios chiar daca produsul este nul. Este complet lipsit de autoironie.
PORTRET FIZIC
Carved wood puppet character with dry rigid chisel lines. Upright frame, oversized glass eyes with small grey irises above wire pince-nez on the tip of a long carved nose. Thinning grey felted-wool hair. Grey wire mustache. Ball-jointed at stiff elbows, one articulated finger raised lecturing. Dark miniature wool suit, high starched collar, papers in hand. Standing rigid at a miniature podium, mouth open in an endless unfinished sentence. Forced-perspective meeting room with slumping audience puppets. Practical overhead gas lamp. Political black, tarnished gold, gaslight amber. Medium shot, deep DOF capturing bored audience, 35mm grain with stop-motion texture.
PORTRET PSIHOLOGIC
Farfuridi este intelectualul de carton al politicii romanesti, omul care a confundat pompositatea cu profunzimea si verbozitatea cu elocventa. Sincer convins de propria importanta, este poate cel mai tragic personaj al piesei, pentru ca nu stie ca este ridicol. Discursurile sale interminabile, care nu ajung niciodata la concluzie, sunt expresia unei gandiri care functioneaza mecanic, fara continut. Este loial partidului cu o devotiune de functionar, fara sa inteleaga vreodata ce sustine sau de ce. Vanitatea sa intelectuala il face sa se considere superior celorlalti, cand de fapt este la fel de gol ca ei, doar mai pretentios. Este caricatura spiritului academic pus in slujba politicii.
Farfuridi nu evolueaza. Este un personaj-tip, o functie comica, nu un caracter in dezvoltare. Ramane la fel de rigid si la fel de convins de propria i...
Farfuridi nu evolueaza. Este un personaj-tip, o functie comica, nu un caracter in dezvoltare. Ramane la fel de rigid si la fel de convins de propria importanta de la prima la ultima replica. Constanta sa este o forma de comedie pura: intr-o lume in care totul se schimba la o telegrama, Farfuridi continua sa tina acelasi discurs, demonstrand ca politica romaneasca are o componenta eterna de nonsens ritualic.
Farfuridi vrea să-și impună punctul de vedere prin discursuri, dar nu reușește niciodată să ajungă la concluzie.
Să fie auzit
Farfuridi vrea să-și impună punctul de vedere prin discursuri, dar nu reușește niciodată să ajungă la concluzie.
REZULTAT
Eșec constant: discursurile sale provoacă doar plictiseală și confuzie.
“Să se facă o dare de seamă. Care va să zică, care va să zică, care va să zică...”
BIOGRAFIE
Tache Farfuridi este membru influent al organizatiei locale de partid, cunoscut in comunitate pentru discursurile sale interminabile si pentru incapacitatea de a ajunge vreodata la o concluzie. Ocupa probabil o pozitie administratisva sau juridica locala, dar identitatea sa este complet absorbita de rolul de orator de partid. In criza scrisiorii, Farfuridi este un spectator care nu intelege miza reala a conflictului, preocupat exclusiv de procedura si de propria prezenta retorica. La final, se aliniaza la noua realitate cu aceeasi pompositate cu care a sustinut-o pe cea veche.