Vasilescu Lumânăraru
din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu
Trasaturile personajului evaluate pe o scala de la 1 la 10, bazate pe analiza literara a operei.
nivel scazut
nivel scazut
nivel moderat
nivel moderat
nivel moderat
nivel moderat
Scala 1-10 bazata pe analiza literara a personajului.
1-2 = minim | 3-4 = scazut | 5-6 = moderat | 7-8 = ridicat | 9-10 = exceptional
Vasilescu Lumanararu este prezentat de Gheorghidiu ca potentialul amant al Elei, obiectul central al geloziei naratorului. Stefan il descrie cu o atentie obsesiva, dar descrierile sale sunt contradictorii si instabile, reflectand mai degraba starea interioara a naratorului decat realitatea personajului. Este prezentat ca un barbat din cercul social al Odobesti-ului, suficient de prezent in apropierea Elei pentru a alimenta suspiciunile, dar fara dovezi concrete de infidelitate.
Vasilescu se releva paradoxal prin absenta revelarii: cu cat il observa Gheorghidiu mai intens, cu atat personajul devine mai opac. Gesturile sale cat...
Vasilescu se releva paradoxal prin absenta revelarii: cu cat il observa Gheorghidiu mai intens, cu atat personajul devine mai opac. Gesturile sale catre Ela, interpretate obsesiv de Stefan, raman fundamentgal ambigue. Nu stim daca este intr-adevar interesat de Ela sau daca este doar politicos, nu stim daca zambetele sale sunt complice sau conventionale. Aceasta ambiguitate ireductibila este functia sa narativa esentiala.
PORTRET FIZIC
Barbat intre treizeci si patruzeci de ani, cu constitutie medie si o infatisare banala care il face aproape invizibil in multime. Fata ovala, cu trasaturi regulate dar nememorabile: ochi caprui de o nuanta obisnuita, nas mediu, gura medie. Singura trasatura distinctiva este o paloare permanenta, ca a cuiva care traieste in interior si nu vede soarele decat accidental. Parul saten, subtire, aranjat cu regularitate mecanica. Se imbraca correct, in costume de calitate medie, intretinute cu grija. Mainile subtiri, cu unghiile taiate scurt. Se misca cu o economie care sugereaza fie disciplina fie timiditate, probabil ambele. Zambeste rar si cand o face, zambetul nu ii ajunge la ochi.
PORTRET PSIHOLOGIC
Vasilescu Lumanararu este un personaj a carui functie in roman este mai importanta decat psihologia sa individuala. Reprezinta rivalul real sau imaginat, barbatul asupra caruia se proiecteaza gelozia lui Gheorghidiu. In masura in care il putem descifra dincolo de filtrul paranoic al naratorului, pare un om discret, poate chiar timid, care nu justifica dimensiunile suspiciunilor lui Stefan. Aceasta disproportie intre banalitatea aparenta a lui Vasilescu si monstruozitatea geloziei pe care o provoaca este in sine o demonstratie a naturii patologice a obsesiei lui Gheorghidiu. Este un ecran gol pe care naratorul proiecteaza proprii demoni.
Vasilescu nu evolueaza in roman pentru ca nu exista ca personaj autonom, ci doar ca proiectie a geloziei lui Gheorghidiu. Pe masura ce obsesia lui Ste...
Vasilescu nu evolueaza in roman pentru ca nu exista ca personaj autonom, ci doar ca proiectie a geloziei lui Gheorghidiu. Pe masura ce obsesia lui Stefan creste, Vasilescu devine tot mai amenintator in naratie, fara ca nimic din comportamentul sau real sa se schimbe. Aceasta crestere este intru totul in mintea naratorului. Disparitia sa din naratie odata cu inceperea razboiului este semnificativa: razboiul real inlocuieste razboiul imaginar.
Lumânăraru încearcă să-și ascundă analfabetismul și să pară competent în lumea afacerilor.
Menținerea aparențelor
Lumânăraru încearcă să-și ascundă analfabetismul și să pară competent în lumea afacerilor.
REZULTAT
Fabrica ajunge în pericol de faliment sub conducerea lui.
BIOGRAFIE
Vasilescu Lumanararu este un barbat din anturajul social al vacantei de la Odobesti, pe care Gheorghidiu il identifica ca rival amoros. Se stiu putine lucruri obiective despre el, intreaga sa existenta in roman fiind filtrata prin paranoia geloziei lui Stefan. Probabil un mic proprietar sau un functionar, Vasilescu frecventeaza aceleasi cercuri sociale ca Gheorghidiu si Ela. Numele sau, pe care naratorul il foloseste cu o anumita ironie, sugereaza o origine modesta. In economia romanului, el este mai mult o functie narativa decat un personaj propriu-zis: catalizatorul geloziei care structureaza intreaga prima parte.